DRUMUL SPRE STATUTUL DE
ŞTIINŢĂ AL PSIHOLOGIEI; PROBLEMATICA EI ACTUALĂ
1.PSIHOLOGIA ŞI SIMŢUL COMUN
Fiecare ştiinţă cercetează o clasă sau categorie de
fenomene care formează obiectul eispecific. Din studierea acestor fenomene desprinde legi sau regularităţi, asupra lor propune clasificări, modele descriptive şi
conceptuale, ipoteze explicative, precum şimetode de investigaţie
precise în măsura să ducă la stăpânirea treptată a faptelor. Acestaeste şi cazul psihologiei care are drept obiect
studiul fenomenelor psihice. În primaaproximaţie ştiinţa este
cunoaşterea adunată în sistem
.Psihologul
profesionist supune afirmaţiile şi ipotezele sale probei experimentale şianalizei
ştiinţifice, luând în considerare experienţa cotidiană ca instanţă de
verificare şi casursă de exemple cu valoare
de ilustrare. Înseşi problemele psihologiei au apărut ca odecantare
treptată din datele simţului comun.De fapt, ca preocupare practică, în sensul
cunoaşterii de sine şi de altul, psihologia aapărut
odată cu omul, cu dezvoltarea contactelor interumane. În chip firesc, oamenii
nuau aşteptat constituirea unei ştiinţe psihologice pentru a-şi pune întrebări
cu privire laviaţa sufletească, la modul de comportare al semenilor, la
însuşirile lor personale. Dinrăspunsurile date la asemenea întrebări s-a născut o psihologie empirică, fixată şitransmisă
mai întâi pe cale orală, în care se condensează opinii şi observaţii ocazionate
deviaţa cotidiana. În limbă, în folclor se
întâlnesc locuţiuni, proverbe, zicale etc., careconsemnează notaţii
psihologice validate de o îndelungată experienţă.În jumătatea a doua a secolului trecut, psihologia devine o ramură de
sinestătătoare a ştiinţei. Prima
lucrare cu caracter ştiinţific în acest domeniu – ceea ce aînsemnat studierea unor fapte psihice cu mijloace
precise – a apărut în 1860 şi aparţinelui
Th. Fechner, care a fost mai întâi medic, apoi fizician. Lucrarea se
intitulează
Elemente
de psihofizică
(Elemente der Psychophysik) şi
studiază, în principal, raportuldintre modificările stimulului fizic şi variaţiile corespunzătoare în planul senzaţiei.Aceste prime experienţe au fost sistematizate într-o lege matematică, numită legea psihofizică, în care se formulează raportul dintre
modificările senzaţiei (S) în funcţie demărimea stimulului
extern (I).În anul 1879, la Leipzig (în
Germania), lua fiinţă primul laborator, institut de psihologie din lume – creat de W. Wundt –
în cadrul căruia s-au format pionierii psihologiei
experimentale pe diferite meridiane ale globului, inclusiv cei din România.Impulsul
dat cercetării psihologice de către şcoala lui Wundt s-a resimţit pretutindeni
deşi primele laboratoare apar în diverse ţări la date diferite: în Africa,
primul laborator modernse înfiinţează în 1968 (în Zambia) ş.a.m.d..

Комментариев нет:
Отправить комментарий