среда, 18 января 2012 г.


DRUMUL SPRE STATUTUL DE ŞTIINŢĂ AL PSIHOLOGIEI;  PROBLEMATICA EI ACTUALĂ
1.PSIHOLOGIA ŞI SIMŢUL COMUN
Fiecare ştiinţă cercetează o clasă sau categorie de fenomene care formează obiectul eispecific. Din studierea acestor fenomene desprinde legi sau regularităţi, asupra lor  propune clasificări, modele descriptive şi conceptuale, ipoteze explicative, precum şimetode de investigaţie precise în măsura să ducă la stăpânirea treptată a faptelor. Acestaeste şi cazul psihologiei care are drept obiect studiul fenomenelor psihice. În primaaproximaţie ştiinţa este
cunoaşterea adunată în sistem
.Psihologul profesionist supune afirmaţiile şi ipotezele sale probei experimentale şianalizei ştiinţifice, luând în considerare experienţa cotidiană ca instanţă de verificare şi casursă de exemple cu valoare de ilustrare. Înseşi problemele psihologiei au apărut ca odecantare treptată din datele simţului comun.De fapt, ca preocupare practică, în sensul cunoaşterii de sine şi de altul, psihologia aapărut odată cu omul, cu dezvoltarea contactelor interumane. În chip firesc, oamenii nuau aşteptat constituirea unei ştiinţe psihologice pentru a-şi pune întrebări cu privire laviaţa sufletească, la modul de comportare al semenilor, la însuşirile lor personale. Dinrăspunsurile date la asemenea întrebări s-a născut o psihologie empirică, fixată şitransmisă mai întâi pe cale orală, în care se condensează opinii şi observaţii ocazionate deviaţa cotidiana. În limbă, în folclor se întâlnesc locuţiuni, proverbe, zicale etc., careconsemnează notaţii psihologice validate de o îndelungată experienţă.În jumătatea a doua a secolului trecut, psihologia devine o ramură de sinestătătoare a ştiinţei. Prima lucrare cu caracter ştiinţific în acest domeniu – ceea ce aînsemnat studierea unor fapte psihice cu mijloace precise – a apărut în 1860 şi aparţinelui Th. Fechner, care a fost mai întâi medic, apoi fizician. Lucrarea se intitulează
 Elemente de psihofizică 
(Elemente der Psychophysik) şi studiază, în principal, raportuldintre modificările stimulului fizic şi variaţiile corespunzătoare în planul senzaţiei.Aceste prime experienţe au fost sistematizate într-o lege matematică, numită legea psihofizică, în care se formulează raportul dintre modificările senzaţiei (S) în funcţie demărimea stimulului extern (I).În anul 1879, la Leipzig (în Germania), lua fiinţă primul laborator, institut de psihologie din lume – creat de W. Wundt – în cadrul căruia s-au format pionierii psihologiei experimentale pe diferite meridiane ale globului, inclusiv cei din România.Impulsul dat cercetării psihologice de către şcoala lui Wundt s-a resimţit pretutindeni deşi primele laboratoare apar în diverse ţări la date diferite: în Africa, primul laborator modernse înfiinţează în 1968 (în Zambia) ş.a.m.d..

Комментариев нет:

Отправить комментарий